Știri locale pentru Cluj-Napoca
CLUJ-NAPOCA ONLINE
Informatii despre Cluj-Napoca și jud. Cluj
TOTALnet Media Group
Google:
Parteneri:

Publicitate:



Drumul crucilor albastre
Lu 05 mai 2008 15:08:50 +0300


Drumul crucilor albastre
Departe de forfota oraselor, potecile de munte

Potecile de munte brazdeaza Trascaul, purtindu-i pe cei ce se incumeta spre un veritabil sanctuar de liniste. Legate intre ele de un fir subtire de pamint batatorit, Rimetea, Coltestiul si Vidolmul expun in fata curiosilor un cufar de bogatii, imbibat in traditie si istorie.

Vidolm

Foto Mihai Giurgiu

Micii si slanina fripta au mai multa savoare in virful muntelui decit in mijlocul orasului
„Hristos a’nviat!“, se aude vocea unui mos sfatos si pricajit, care se sprijina de balustrada podului de peste Aries, linga un Hristos aurit, rastignit pe o cruce galbena, de brad. Alaturi sta infipt in pamint un panou maro, care descrie rezervatia naturala de larice de la poalele Virfului Ugerului, care vegheaza deasupra satului. Are chef de vorba si incepe sa povesteasca mult si molcom despre Vidolm, satul in care s-a nascut, a crescut si a imbatrinit. Ii intreaba pe drumeti daca si-au pus destule in desaga, „ca aerul de munte ii tare si apa buna, de ti se face o foame si minci cit la oras in 3 zile“. Isi ia cu greu ramas bun si isi continua drumul „cu treburi“, de-a lungul riului, care isi vede si el de treaba, aval. Pe celalalt mal, satul incepe sa se desfasoare de-o parte si de alta a unei ulite noroioase, „asfaltata“ doar iarna, de gheturi, si strajuita cu porti si garduri de lemn, pavaza si ele unor curti de oameni gospodari, „cum se stie ca is motii“. Din acele curti, cite o pereche de ochi priveste curios dupa „orasenii ce cara-n spate, la deal, atita amar de bagaje“.

Amintire cu francezi

8 dimineata. Viata de dupa gardurile de scindura razbate pe ulita. Cite un ciine flocos isi mijeste privirea pe sub breton intorcind cu plictis capul dupa straini. Sint ciini blinzi, „ca dora drumetii nu-s lupi sa-i latre“. Replica urmeaza unui scirtiit de poarta, un fel de fortareata din scindura batrina, incaruntita de putregai. Nea Ion isi scoate vaca la pascut si zice ca el facea de la Vidolm pin’ la Rimetea 1 ora si ceva in tinerete. Deapana citeva amintiri despre cine-o mai murit prin sat si cit de putini tineri sint, despre cum casa din spatele lui o fost cumparata de o scoala din Cluj, de la Cimpia Turzii, si cum niste francezi de treaba „i-or facut odata poza si i-or adus-o pe hirtie dupa citeva luni cind s-or intors“. „Luati-va dupa crucile albastre“, sfatuieste el, „si daca vreti sa mereti catre Rimetea o luati la stinga, cind se despica valea-n doua, daca nu, la dreapta, catre Coltesti. Incet, ca nu-i graba“, spune el. Zice ca neaparat trebuie vazute si „laricele“ din rezervatie, ca de cind e drumul prost si nu se mai poate ajunge, nu mai merg nici oamenii sa le taie. Dezvaluie astfel ca lemnul de larice e foarte bun pentru podea. „Drum bun!“, spune, in timp ce se intoarce pentru a-si vedea de treaba. Porneste si vaca deodata cu el, desi nu o tine legata. Se urneste intr-un ritm care acum e abia o frintura de amintire a celui pe care picioarele i-l cunosteau in tinerete, „de la Vidolm la Rimetea“.

Fortareata Rimetei

Vreme nehotarita. Drumetii isi rup drumul de ulita si se avinta pe o poteca, la dreapta, „cind valea se despica“. Coltestiul, sau Torockószentgyörgy, cum ii spun localnicii, in mare parte unguri, asteapta dupa un drum de vreo 10 kilometri pe potecile Trascaului. Traseul e de 4-5 ore, dupa cum spun marcajele, dar „nu-i graba“, asa ca pe la jumatatea drumului, la poalele padurii, se desface cortul. Citeva pietre puse-n cerc, un foc cu lemne proaspat udate de o ploaie marunta si niste bete verzi cu o bucata de slanina-nfipta in virf. Nici tipenie de om. Doar ciresii salbatici, carora tocmai le-a dat floarea, mai aduc aminte de livezile lasate in urma la Vidolm. A doua zi, dupa alte citeva ore de mers, printre crengi se ivesc meterezele cetatii nobiliare Coltesti, roase de ani si de ghiulelele austriecilor, care au izbit-o cu vreo trei veacuri in urma. La poalele cetatii, Coltestiul se desfasoara cu prea multe case netencuite si ciini rai. In stinga, troneaza imensa, Piatra Secuiului. Pe strada principala, asfaltata, roiesc masinile turistilor, in mare parte din Ungaria. Vin dinspre Rimetea, cealalta jumatate a comunei de doua sate legate printre ele de un drum pe care nici macar asfaltul electoral nu i-a tamaduit hirtoapele. „Asa e vorba de la sfat sa le facem. Albe. Ca vine multa lume de afara si trebuie sa fie frumos“, spune un localnic.

„Piatra Poporului“

Pe o ulita, imediat dupa biserica ortodoxa, se intinde, sprijinita de un gard de piatra, acoperita cu paie, o terasa rustica. Pe numele ei „Gonduzo“, care, dupa cite explica „hangiul“ inseamna, in maghiara, „a alunga gindurile rele“. Terasa e impodobita cu rondouri de rucsacuri. Halbe de bere se ciocnesc printre risete. Fete imbujorate rid ici printre vorbe romanesti, colo unguresti, mai incolo englezesti. Sint „oameni ai muntilor“ multi dintre ei, coboriti „de la catarat“. Unul se lauda cum a reusit sa se agate de viata dupa ce a fost izbit de vint cit era in coarda. Altul pomeneste de meciul de duminica. Intr-un moment de contemplatie, Ionut, venit tocmai din Ploiesti, priveste incruntat catre stinci. „Piatra asta parca-i Piatra Poporului“, spune el, lansind un nou val de risete. A doua zi va incerca sa-i faca fata, el si ceilalti patru tovarasi ai sai. Voiau sa friga mici, sus, pe creas


Monitorul de Cluj : Judetul Cluj


Sponzorul acestui articol : TOTALnet Media Group

Drumul crucilor albastre




Curs valutar:




Alte stiri:



Web-Top.ro ::   Firme in Romania, Expozitie Virtuala, Oferte de Afaceri, Lista firmelor romanesti